Te salut, dragule!
Sunt o pasăre răpitoare de mărimea unui rățoi (cca. 60 de cm), mi se spune uliu porumbar. Lărgimea aripilor mele întinse atinge aproape un metru.

Femela este mai mare decât mine, această caracteristică este la toate răpitoarele.


Te întrebi cum o sa mă recunoști?

Să îți povestesc despre mine, chiar dacă nu sunt acasă astăzi.

Am capul mare și gâtul scurt, ciocul puternic și încovoiat, pieptul alb cu dungi gri și fruntea albă. Vânez, de regulă, dintr-o poziție bine aleasă, la marginea pădurii, fiind bine dotat pentru urmărire și atac de la mică distanță, având aripile scurte și rotunjite și coadă lungă folosită pentru direcție și frânare.

Femela, clocește în păduri, asezandu-și cetatea mai mult pe la mijlocul arborilor, aproape de trunchiul acestora.

Revine la cuib an de an, totdeauna primenindu-l cu crengi noi, verzi, de unde putem recunoaște usor cuiburile ocupate.

Îmi vezi cuibul? Îl recunoști, nu?

Cuibul cuprinde de regulă între 3 și 5 oua albe-albastrui, fiind complet în luna aprilie. Clocitul este efectuat mai mult de către femela, timp de 35-38 de zile.

Eu o aprovizionez cu hrană. Hrana constă de obicei din păsări de talie mică sau porumbei sălbatici, dar prind adesea și rozătoare, reptile și chiar amfibieni.


Știai că?

Îmi aleg o singură parteneră de viață dar nu ne petrecem iarna împreună, iar primăvara ne întâlnim la locul de cuibărit.